http://il.youtube.com/watch?v=h6vy8FslmQY&feature=related
continuarea articolului va urma cu materiale suplimentare
четверг, 14 октября 2010 г.
Noi metode de cercetare – metodologii nonverbale
În prezent, cercetarea de marketing începe să pună un accent tot mai mare pe metodologii nonverbale. Aceste metodologii explorează mintea şi sufletul consumatorilor cu ajutorul unor tehnologii care nu depind de răspunsurile persoanei la întrebările formulate de cercetător. Voi descrie două asemenea metodologii: Monitorizarea privirii (Eye Tracking) şi Biofeedback.
Ce sunt, ce măsoară şi la ce folosesc aceste metodologii?
Eye TrackingTM
Respondentul se uită la un poster, la o fotografie sau la un raft cu produse. Un dispozitiv aproape miniatural plasat sub imaginea contemplată captează privirea respondentului şi înregistrează direcţia, durată şi mişcarea privirii sale de la un punct la altul, fără ca el să-şi dea seama de acest lucru. Traseul şi particularităţile privirii sunt înregistrate şi suprapuse peste imagine. Rezultatele măsurării sunt extraordinare. Ele arată practic ce au văzut oamenii, ce n-au văzut, cât timp au stăruit asupra diferitelor elemente, în ce succesiune au examinat vizualul, ce le-a atras atenţia, ce strategie perceptiva au folosit, cât de repede au „rezolvat” problemele sugerate de vizualul respectiv, etc.
Concluziile cercetărilor au o valoare inestimabilă pentru crearea unor postere eficiente, pentru poziţionarea produselor pe raft sau pentru îmbunătăţirea designului ambalajelor. Se ştie de pildă ca un vizual eficient trebuie să atragă privirea şi s-o retina cel puţin 2-3 secunde, iar în acest interval să ghideze percepţia spre zonă de interes unde se află produsul sau mesajul posterului.
Biofeedback
Să ne imaginăm un cumpărător care se plimbă printre rafturile unui supermarket. Poartă pe cap un dispozitiv care seamănă cu o şapca de baseball. În cozoroc se află un sistem de monitorizare a privirii. În căptuşeala şepcii se află electrozi care înregistrează o multitudine de parametri că de pildă presiunea arterială, transpiraţia, electricitatea cutanata, bătăile inimii şi altele. O microcameră video înregistrează obiectele la care se uită cumpărătorul. Informaţiile sunt transmise la un computer aflat la distanţă, care poate reconstrui experienţă cognitivă, emoţională şi fiziologică pe care o traversează consumatorul de-a lungul călătoriei sale prin diferitele raioane ale magazinului.
Cu ajutorul acestei tehnici putem măsura cu precizie care sunt zonele, produsele sau mărcile care suscită reacţii emoţionale notabile, cum evoluează atenţia sub raportul intensităţii, direcţiei şi al dinamicii, care sunt zonele generatoare de iritare, anxietate sau panică, cât de repede şi de eficient rezolvă cumpărătorul problemele legate de localizarea, identificarea şi alegerea produselor sau ce efect au materialele publicitare de la punctul de vânzare.
Sursă : IRSOP Market Research & Consulting din Bucureşti.
вторник, 12 октября 2010 г.
My essay for participation in "Bursa Moldcell"
What can be done to make a mobile communication more attractive? The first telephone was invented in the far away 1876 by Graham Bell. Since then, this kind of conversation emerged in something much larger.
During the last decades, we have attended to an impressive development of mobile communications: wireless networks, sms texting, mms, mobile internet, third and fourth generation technologies etc. Isn’t it amazing, especially in comparison with the very beginning?
Nowadays, cellulars are not only communication tools, but as well an expression of identity, fashionable gadgets, tools for life and all in one. The possibility of multimodal communication, from anywhere to anywhere and at any time affects our everyday life. These systems have been successfully deployed worldwide and already evolved to higher data and voice transmission. Mobile phones are one of the fastest growing and most demanding telecommunication applications. Today, it represents a continuously increasing percentage of daily subscriptions around the world.
If taking into consideration the rise of the mobile youth culture based on permanent using of networks, with its own language of texting, and its own values, than I think that here is a perfect space for improving. Sometimes, we even forget about verbal communication, conversing via internet or text messaging. I think it’s time for creating a new kind of mobile communication, something unusual and impressive. Once, this was the SMS introduced for the first time in Moldova by Moldcell. All of us know that students and scholars use to cheat on tests and exams. Taking into consideration their demand and necessity of gadgets and services offered by a mobile operator, you can transform this into an opportunity, as once you’ve already done it through “Pachet Student”. I really don’t understand why you canceled it. If you would make some new marketing research and innovate this service, then it can become not only an opportunity but also a good promotion for the company.
Another potentiality is making the use of services easier for adults, especially for those who use them for the first time. Sometimes it gets hard for people to understand the process of exploiting and its functioning. That’s why, you can adjust your services to the needs of customers.
As you know, price is one of the dominant factors why people choose one or another operator. Probably you should introduce couple new optional offers and reduce the prices. But what is more important, I think, is to establish an official commercialization of Moldcell products and services in Transnistria. The monopoly of IDC operator and the illegal traffic of Orange prepaid cards are quite disadvantageous for your company. Moldcell connection in Transnistria is much better than Orange’s, but customers still cannot buy any card to supply the account while being there. I consider it a very big minus and a loss. That’s why I would recommend you to use the created situation in your benefit and to analyze it as a favorable circumstance. Communication is the real work of leadership.
“To effectively communicate, we must realize that we are all different in the way we perceive the world and use this understanding as a guide to our communication with others.” (Anthony Robbins). This quotation can also be used as a key to creativeness and performance by making mobile communication more attractive. You have only to choose the solution.
Europa Libera, Jurnal Saptaminal, Editia №5, 27/06/2009. Articol scris de Samonii Irina
http://www.europalibera.org/content/article/1763848.html
versiunea audio: http://www.europalibera.org/audio/audio/238577.html
Arhiva zilei
"Marea majoritate a tinerilor nu-şi văd viitorul sub conducerea PCRM"
Irina Samonii
27.06.2009
Jurnalul săptămînal semnat de Irina Samonii, studentă la Facultatea de Business şi Administrare a Afacerilor la Academia de Studii Economice
Luni
Toată ziua mi-am petrecut-o cu cartea in mână, am rezolvat culegerea de teste la informatică, credeam ca voi înnebuni. E un lucru enorm si cere o grămadă de timp. De fapt, sunt bucuroasă că le-am rezolvat, căci am mai învăţat ceva. Sper să-mi prindă bine pentru mai târziu, când eventual, mă voi angaja la serviciu, sau poate când îmi voi deschide propria afacere.
Mă sperie gândul şi incertitudinea în care existăm şi totodată o altă soluţie decât plecarea la muncă peste hotare a mea şi a multor colegi de ai mei – nu există. Caz recent, o familie apropiată nouă, întârzie să revină la baştină anume din cauza instabilităţii stabilite în ultimii opt ani. Rămâne în Spania aşteptând marea schimbare.
După cina iar am revenit la conspecte, pentru a doua zi aveam o nouă testare la mate. Peste câteva ore deja visam vacanţa.
Marţi
O escapadă la natură, în parcul din centrul capitalei. Discuţiile cu colegii la o îngheţată s-au cam încins. Şi evident vorbim despre alegerile anticipate. Orice om treaz la minte nu trebuie să rămână indiferent de ceea ce se petrece pe scena politică. Marea majoritate a tinerilor nu-şi prea văd viitorul sub conducerea prea „democratică” a comuniştilor şi din această cauză pleacă peste hotare. Şi mă gândesc cum să fac ca să împart capra cu varza, să plec undeva la odihnă şi totodată să nu pierd ocazia de a participa la scrutin. La 5 aprilie am votat pentru prima oară. Votasem atunci pentru o democraţie adevărată. Dar ceea ce a urmat a demonstrat că suntem atât de departe, iar a democraţie nici nu miroase pe plaiul mioritic. Un cunoscut de-al meu până azi se ascunde într-o ţară din Europa. El accidental a ajuns în 7 aprilie în holul Preşedinţiei. Dintr-o curiozitate. Şi a intrat prin geamurile sparte. S-a nimerit a fi printre cei câţiva tineri cărora li s-a indicat cam pe unde s-o apuce ca să poată ajunge pe acoperiş. Foarte entuziasmat povestea despre peisajul văzut de sus. Sper când va reveni să-l contactez, la sigur are multe de povestit.
Mă sună un prieten şi convenim să ne vedem la o terasă. Chiar îmi doream o relaxare. Să uit de orice subiecte. Să mă simt om cu predilecţii.
Miercuri
După un examen susţinut foarte bine, am alergat cu câţiva colegi într-o minte cu mine la patinoar. Pe această mare caniculă! Am căzut de câteva ori, dar asta nu m-a descurajat. Sunt sigură că voi mai reveni.
Restul zilei s-a scurs rapid, fiindcă mi-am amplificat plăcerea cufundându-mă într-un somn dulce de după amiază. Pe la orele şase mămica s-a întors de la serviciu. Revenită din faimosul ţărm al leneviei studenţeşti, m-am apucat din nou de cărţi, dar de data asta au fost de Macroeconomie. Cum se zice, cu răbdarea treci şi marea, dar răbdarea mi s-a epuizat înainte de ora douăsprezece. Când te mai poţi relaxa, dacă nu în anii de studenţie şi, mai exact, în perioada sesiunilor?!
Joi
Dis-de-dimineaţă mi-am petrecut o colegă în America. A plecat acolo prin programul Work and Travel. Aş fi încercat şi eu dar, luând în consideraţie criza economică şi situaţia de pe piaţa muncii, care este defavorabilă şi instabilă, nu-mi pot asuma riscul de a cheltui banii părinţilor fără siguranţa unui profit.
Am aflat de la colega mea, Marcela, studentă la specialitatea de Turism, că a obţinut o bursă integrală, aplicând pentru o universitate din New York. Am aplicat şi eu, la Universitatea Central Europeană din Budapesta, dar am obţinut doar o acoperire parţială a cheltuielilor. Şi am refuzat-o. Pentru părinţii mei, bugetari, este practic imposibil să mă susţină financiar într-o eventuală plecare la studii peste hotare. Dar nu-mi pierd speranţa, voi aplica la anul viitor la vreo universitate de peste ocean. Nivelul studiilor, experienţa obţinută te modelează enorm de mult. Dar depinde unde vrei să ajungi în final.
Seara am fost la antrenament, am obosit enorm dar debordez de energie.
Vineri
Sfârşit de săptămână, planuri pentru week-end. Dar întâi de toate am obligaţiunea morală de a merge împreună cu colegii mei să-l petrecem pe ultimul drum pe profesorul nostru de filozofie. A fost un om deosebit. L-am stimat foarte mult şi am simţit din partea lui o reciprocitate.
Am ajuns acasă după ora cinci. Eram prima dintre ai mei şi am mers la bucătărie să pregătesc cina. Un mic ajutor pentru mama. Eram în mare grabă, doream să reuşesc cât mai multe până vor ajunge ai mei acasă. Cina a fost superbă cu toţi patru la masă. Pur şi simplu tata pleacă des în deplasări şi de multe ori rămânem în trei. Marea revelaţie de la finele săptămânii – filmul „Pe aripile vântului”.
Toată ziua mi-am petrecut-o cu cartea in mână, am rezolvat culegerea de teste la informatică, credeam ca voi înnebuni. E un lucru enorm si cere o grămadă de timp. De fapt, sunt bucuroasă că le-am rezolvat, căci am mai învăţat ceva. Sper să-mi prindă bine pentru mai târziu, când eventual, mă voi angaja la serviciu, sau poate când îmi voi deschide propria afacere.
Mă sperie gândul şi incertitudinea în care existăm şi totodată o altă soluţie decât plecarea la muncă peste hotare a mea şi a multor colegi de ai mei – nu există. Caz recent, o familie apropiată nouă, întârzie să revină la baştină anume din cauza instabilităţii stabilite în ultimii opt ani. Rămâne în Spania aşteptând marea schimbare.
După cina iar am revenit la conspecte, pentru a doua zi aveam o nouă testare la mate. Peste câteva ore deja visam vacanţa.
Marţi
O escapadă la natură, în parcul din centrul capitalei. Discuţiile cu colegii la o îngheţată s-au cam încins. Şi evident vorbim despre alegerile anticipate. Orice om treaz la minte nu trebuie să rămână indiferent de ceea ce se petrece pe scena politică. Marea majoritate a tinerilor nu-şi prea văd viitorul sub conducerea prea „democratică” a comuniştilor şi din această cauză pleacă peste hotare. Şi mă gândesc cum să fac ca să împart capra cu varza, să plec undeva la odihnă şi totodată să nu pierd ocazia de a participa la scrutin. La 5 aprilie am votat pentru prima oară. Votasem atunci pentru o democraţie adevărată. Dar ceea ce a urmat a demonstrat că suntem atât de departe, iar a democraţie nici nu miroase pe plaiul mioritic. Un cunoscut de-al meu până azi se ascunde într-o ţară din Europa. El accidental a ajuns în 7 aprilie în holul Preşedinţiei. Dintr-o curiozitate. Şi a intrat prin geamurile sparte. S-a nimerit a fi printre cei câţiva tineri cărora li s-a indicat cam pe unde s-o apuce ca să poată ajunge pe acoperiş. Foarte entuziasmat povestea despre peisajul văzut de sus. Sper când va reveni să-l contactez, la sigur are multe de povestit.
Mă sună un prieten şi convenim să ne vedem la o terasă. Chiar îmi doream o relaxare. Să uit de orice subiecte. Să mă simt om cu predilecţii.
Miercuri
După un examen susţinut foarte bine, am alergat cu câţiva colegi într-o minte cu mine la patinoar. Pe această mare caniculă! Am căzut de câteva ori, dar asta nu m-a descurajat. Sunt sigură că voi mai reveni.
Restul zilei s-a scurs rapid, fiindcă mi-am amplificat plăcerea cufundându-mă într-un somn dulce de după amiază. Pe la orele şase mămica s-a întors de la serviciu. Revenită din faimosul ţărm al leneviei studenţeşti, m-am apucat din nou de cărţi, dar de data asta au fost de Macroeconomie. Cum se zice, cu răbdarea treci şi marea, dar răbdarea mi s-a epuizat înainte de ora douăsprezece. Când te mai poţi relaxa, dacă nu în anii de studenţie şi, mai exact, în perioada sesiunilor?!
Joi
Dis-de-dimineaţă mi-am petrecut o colegă în America. A plecat acolo prin programul Work and Travel. Aş fi încercat şi eu dar, luând în consideraţie criza economică şi situaţia de pe piaţa muncii, care este defavorabilă şi instabilă, nu-mi pot asuma riscul de a cheltui banii părinţilor fără siguranţa unui profit.
Am aflat de la colega mea, Marcela, studentă la specialitatea de Turism, că a obţinut o bursă integrală, aplicând pentru o universitate din New York. Am aplicat şi eu, la Universitatea Central Europeană din Budapesta, dar am obţinut doar o acoperire parţială a cheltuielilor. Şi am refuzat-o. Pentru părinţii mei, bugetari, este practic imposibil să mă susţină financiar într-o eventuală plecare la studii peste hotare. Dar nu-mi pierd speranţa, voi aplica la anul viitor la vreo universitate de peste ocean. Nivelul studiilor, experienţa obţinută te modelează enorm de mult. Dar depinde unde vrei să ajungi în final.
Seara am fost la antrenament, am obosit enorm dar debordez de energie.
Vineri
Sfârşit de săptămână, planuri pentru week-end. Dar întâi de toate am obligaţiunea morală de a merge împreună cu colegii mei să-l petrecem pe ultimul drum pe profesorul nostru de filozofie. A fost un om deosebit. L-am stimat foarte mult şi am simţit din partea lui o reciprocitate.
Am ajuns acasă după ora cinci. Eram prima dintre ai mei şi am mers la bucătărie să pregătesc cina. Un mic ajutor pentru mama. Eram în mare grabă, doream să reuşesc cât mai multe până vor ajunge ai mei acasă. Cina a fost superbă cu toţi patru la masă. Pur şi simplu tata pleacă des în deplasări şi de multe ori rămânem în trei. Marea revelaţie de la finele săptămânii – filmul „Pe aripile vântului”.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)